Se putea si mai rau ?

Marele nostru derby, singurul cum vor unii sa-i spuna, a inceput intr-o nota agresiva: "Daca Dinamo ne bate o sa aveti capete sparte!" asa suna mesajul suporterilor stelisti pentru proprii jucatori. Spre norocul lor Dinamo nu a batut, s-a terminat doar egal, un egal prea trist si prea scarbit pentru ca suporterii sa mai aiba vreo reactie. 21.985 de oameni au fost in Ghencea in data de 8.05.2009, la doar o zi de la implinirea a 23 de la castigarea Cupei Campionilor Europeni, Steaus si Dinamo au aratat un fotbal urat, se poate scuza "a fost tacticizat" sau se poate spune adevarul, atat s-a putut, asta ne este valoarea. Ma uit inapoi si vad atatea meciuri stralucite Steaua-Dinamo sau Dinamo-Steaua. Pentru unii chiar este singurul derby care conteaza, dar pentru altii a devenit, din nefericire, doar o noua dezamagire. Nu s-au spart capete, insa cu siguranta unul va cadea. Imi pare rau sa spun asta, dar asa cum viata ne-a invatat pana acum, un "mare" jucator nu e neaparat sa devina si un bun antrenor. Am pus ghilimele pentru ca, spre deosebire de altii, Lacatus nu a fost un jucator de geniu, nu inventa executii care lasau cu gura cascata intreaga audienta. El mai degraba s-a remarcat prin alte calitati, de unde si-a tras si supranumele de "Fiara". Din nefericire acum vedem doar o umbra a celui care la Sevilla s-a intors catre colegii sai si le-a spus... "Lasa, ma, ca dau eu gol si va fac mari pe toti!" Ambitia, daruirea, determinarea, dorinta de victorie s-au dus. Anii au trecut, interesele sunt prea mari, presiune extraordinara isi spune cuvantul. Tot respectul pentru omul a carui viata s-a invartit in jurul Stelei, varsam cu totii o lacrima pentru un sezon trist, care a scos la iveala numeroase slabiciuni si pentru suporterii din toata tara un scurt mesaj: "Cotinuati sa sustineti echipa!" Si pe Lacatus, fie el ca a revenit alaturi de Gigi, fie ca nu a stiut cum sa tina echipa in mana sau s-o readuca pe calea dreapta, insa sufletul lui este rosu si albastru.

Este chiar el... Lucescu, Razvan Lucescu

Suspansul s-a risipit, Comitetul l-a votat, Lupescu l-a prezentat, in timp ce Mircea Sandu s-a retras in cuibusorul sau si asteapta sa vada deznodamantul. Nu a fost Mircea, dar este Razvan. Amandoi Lucescu, tata si fiu, rand pe rand pe banca echipei nationale. Tatal la 36 de ani, fiul la 40. Cu o noua mentalitate, deschis cu presa si jucatorii, plimbat prin lume, nascut si crescut sub insemnele sportului rege, Razvan promite mult. Are sprijinul lui Lupescu, al jucatorilor si al suporterilor. Desi sceptici, trebuie sa fie alaturi de el, pentru ca la momentul asta altul mai bun nu avem. Totodata, odata cu venirea lui Razvan, nationala are 2 antrenori. Nebunia si spiritul de razboinic al fiului si inteligenta si viclenia tatalui. Chiar daca vrea sa iasa din umbra tatalui sau... "Ii voi cere sfaturi despre nationala, atunci cand si el imi va cere sfaturi despre Shatior", va trebui sa demonstreze ca elevul poate depasi profesorul. 5 partide mai sunt pana la finalul actualei campanii si Razvan vrea sa le acstige pe toate. Si pentru punctele din clasament si pentru cele de la UEFA, dar si pentru orgoliul de a demonstra ca era stofa de antrenor. Doar timpul ne va spune daca decizia a fost una buna.