Salvatorul din Est ...

Tot respectul pentru Mircea Lucescu si tot ce reprezinta el pentru fotbalul romanesc! Dar iesirile din ultima vreme, ma fac sa cred ca nea Mirci a luat-o putin pe aratura. Arbitrii fac greseli, mai mult sau mai putin fortate, mai mult sau mai putin dovedite, dar trebuie sa fii mult mai atent pe ce face echipa ta in teren. O mostra din conferinta lui Mircea Lucescu inaintea meciului cu Arsenal:

"Nu vreau sa uit cel mai important lucru. Arbitrajul trebuie sa fie corect, sa nu existe diferente intre Vestul si Estul Europei. Busacca locuieste in inima Europei, in Elvetia, astfel ca trebuie sa fie corect. M-am saturat sa fiu furat! Am patit-o si cand lucram la Besiktas sau Galatasaray! Echipele din Estul Europei sunt tratate diferit, am simit-o si anul trecut cu Barcelona si Fulham...

... Este usor de inteles de ce Wenger spune ca vrea sa castige toate cele sase meciuri, cand arbitrii ii fac atatea cadouri. Dupa trei meciuri, Arsenal a incasat decat un singur cartonas galben, in timp ce celalte echipe cate 7 sau 8...

... Nu doar ca vorbesc despre arbitraj, ci il analizez! Sunt in fotbalul european de mai bine de 25 de ani, timp in care am fost foarte atent la ce s-a intamplat. In ultimii ani s-au intamplat anumite lucruri, trebuie sa le scot in evidenta... Arbitrii scandinavi nu trebuie lasati la meciurile echipelor din Anglia, am simtit asta in intreaga cariera."

Ok... eu nu prea stiu ce sa mai zic. Vreau sa vad si eu declaratia in care isi faca praf portarul pt plasamentul prost, fundasii mult prea lenti, mijlocasii lipsiti de imaginatie si atacantii mult prea indolenti...

Sau sa fii un Guru al fotbalului mondial e mult mai usor decat sa iti recunosti propriile greseli?

Eu.Recomand

Din ciclul "Eu.Recomand" ... pentru cine vrea sa scape de nebunia si agitatia din Bucuresti, iei usor drumul spre munte, Bran, te lasi in jos spre Moeciu de Jos... 1 km din soseaua principala pe stanga ... Pensiunea Brancoveanu. La prima vedere nimic neobisnuit, intri, incepi sa iti dai seama ca ceva nu este in regula... conditii execelente, peisaj senzational, liniste deplina, preturi foarte bune... ce poti sa iti doresti mai mult!

http://www.turistinfo.ro/moeciu/cazare-moeciu/pensiunea_brancoveanu/poze-pensiunea_brancoveanu-c38731.html

Incearca si nu ai sa regreti! Abia astept sa ma intorc!!!

Pentru ca traim in Romania ...

O noua zi, totul a devenit deja rutina. Ma trezesc dimineata, cu greu, recunosc, deschid televizorul, alte proteste, alte mitinguri, magarii nu renunta. Deja ne-am saturat cu totii de aceasta placa, oare cat vor sa mai stea sa mai "suga" din toate partile, sincer acum? Chiar si pentru un parlamentar cu obrazul gros, cand mai pot fi indiferenti?

Bun venit in Romania!

Traiesc in aceste momente ceea ce doar am auzit prin povestile parintilor mei...adica: stau la cozi, completez fise peste fise, mare parte dintre ele doar asa sa fie, ma minunez de senzationalul sistem birocratic de pe taramurile mioritice si incerc sa imi pastrez calmul... vorba doamnei de la ghiseu imi rasuna in cap, in timp ce ma duc spasit spre coltisorul meu pt a completa alte hartoage: "De ce sa fie usor, cand poate fi complicat..." Recunosc ca nu am un raspuns...

Inca doua clipuri marca "Ad Litteram"

O noua zi

Viata e frumoasa dincolo de gazon. Am avut o revelatia acum cateva zile: eram in redactie, eu, Costin Stucan, Viorel Moldovan si Basarab Panduru ... nu stiu cat inseamna acest lucru pentru altii, dar pentru mine a insemnat un moment in care neuronul s-a pus in miscare. De unde am plecat si unde am ajuns ... Iti mai aduci aminte cand erai mic si te uitai la TV, in perioada in care nationala mai ajungea pe la un European sau Mondial, cand echipele de club aveau un nume greu prin lume, cand jucatorii romani erau la mare cautare ... eram mic pe atunci, ieseam cu prietenii in spatele blocului, la fotbal, si fiecare era cate un jucator ... acum ma invart printre ei. Scriam cu carioca pe spatele tricourilor numa ca "Lacatus", "Panduru", "Adi Ilie", "Moldovan" si acum stau atat de aproape de ei. Nu este o aroganta, ci o constientizare, de unde am plecat si unde am ajuns. E totodata o presiune, dar una constructiva, pentru ca drumul nu trebuie sa se opreasca aici. Viata e frumoasa dincolo de gazon, imi traiesc visul si imi implinesc viata ... si nu doar profesional, pentru ca nimic nu e mai frumos decat sa imparti!

http://www.youtube.com/watch?v=w5srnNrICJo&feature=channel

Eu

Din ce in ce mai greu reusesc sa ma ridic dimineata din pat. Stiti cum e acel sentiment ca nu vrei sa vina dimineata, somnul e mai dulce si visele mai frumoase, cum exact cand razele soarelui incep sa patrunda in camera, atunci ma intorc pe partea cealalta si tot ce imi doresc e ca acel moment sa dureze cat mai mult, sa nu aud telefonul cum suna, sa nu inceapa alarmele, dar dimineata vine, o noua dimineata, aceeasi poveste.

Cel putin asa am crezut si eu, o noua zi, aceeasi poveste... nimic mai gresit! De fapt am uitat cum e sa traiesti si sa te bucuri de ceea ce ai, am uitat ce inseamna sa fiu eu si lucrurile simple care pana nu demult ma faceau fericit. Am regasit totul, privind in ochii tai...

Inca o data spun... simt ca m-am intors acasa si nu mai vreau sa plec! Imi place sa visez, imi place sa sper si astept cu nerabdare ziua in care voi putea sa transform visul in realitate. Uneori simt ca mai e doar un singur pas, alte ori ma simt atat de departe, dar totusi reusesti sa imi intinzi o mana de fiecare data. Atingerea fina si calda, imi aduce liniste, sarutarile imi aduc certitudini si privirea blanda imi aduce confirmarea ca visul se poate transpune in realitate.

Ole !

Hai sa ne imbatam cu apa plata... ziarele din Elvetia scriu ca nu ar fi o tragedie daca ar pierde in Ghencea, doar joaca impotriva campioanei Europei din '86. Sa fim cinstiti, Steaua are cateva trofee in vitrina, poate are si un pic de echipa, la inceput ce-i drept, insa marea problema apare atunci cand nu stii sa contruiesti...

Steaua - un brand prafuit

Din lumea celor care nu cuvanta, in lumea celor aroganti... aceasta este transformarea Stelei in doar doua saptamani. "Ilie fantezie", cum titra un cotidian sportiv dupa succesul cu Victoria Branesti incearca sa fie tot ceea ce marele Piti nu a fost. Comunicativ, deschis cu toata lumea, nu vrea bani, nu vrea avere, vrea doar titlul, Cupa si primavara europeana. A venit gratis la Steaua, dupa ce a schimbat 10 echipe in 9 ani. Mult, putin, doar timpul va decide daca experientele din Cipru sau Grecia vor aduce in galeria de arta a lui Ilie si fresca cu titlul 24. "Poti sa ai echipa, daca nu ai antrenor degeaba... Piturca a calificat Romania..."va mai aduceti aminte, acestea au fost declaratiile patronului la instalarea lui Piturca. Acum ce am auzit... "e stelist de mic si vine gratis", semn bun zic eu, mai ales ca in meciul cu Victoria s-a vazut complexitatea antrenorului Ilie Dumitrescu, cel care a schimbat de 3 ori sistemul de joc in 90 de minute, pentru ca finalul sa il gaseasca cu o adevarata autobaza, 5 fundasi, ingramaditi in aparare, in timp ce Branestiul era echipa in atac. Inadmisibil pentru o echipa care joaca acasa, inadmisibil pentru o formatie care are pretentii de finale de cupa europeana, inadmisibil pentru Steaua...

In lumea celor care nu mai doresc sa cuvante! Din pacate directia in care o apucam e una tot mai gresita. De la cel mai inalt nivel, pana la noi, oamenii de rand, se simte starea de nervozitate si lipsa de comunicare ne face pe toti sa ne scufundam. Nu mai vrem sa ii ascultam pe altii, nu mai vrem sa ne ascultam pe noi, gandurile noastre, trairile noastre, sperantele si visurile sunt acum istorie, am ramas doar noi si atat.

Din pacate un adevar mult prea trist. Ne-au ramas doar lucruri marunte si, paradoxal, nici in ele nu se mai gaseste fericirea. Tinem capul sus si mergem mai departe, maine sigur va fi altfel, vorba Regelui, "sa fie bine, ca sa nu fie rau".

La revedere!

E luni, deci e weekend :) S-a dus si ultima etapa din Liga I, mai e un hop, finala Cupei, unde pe 26 mai voi fi si eu. Locatie: Iasi!

Pentru a doua oara voi ajunge la Iasi, imi amintesc ca, prima data am fost la un meci Poli Iasi-Steaua, castigat de ros-albastrii cu 2 la 0. Domn profesor Stoichita ajunsese deja in curtea Stelei. A fost o experienta frumoasa, mai ales ca in timpul directului de dinaintea meciului era sa dea masina de pompieri peste mine. Ce sa-i faci, intrasem in unghiul mort si masina fiind mare, eu neinsemnat, mai bine ma sarea, decat sa ma ocoleasca.

Dupa cum spuneam... Municipiul Iasi: este resedinta judetului Iasi si principalul centru urban din nord-estul Romaniei. Iasi a fost capitala Moldovei in perioada 1564-1859, una dintre cele doua capitale ale Principatelor Unite intre 1859 si 1862 si capitala Romaniei intre 1916-1918.

Si pentru cei interesati, puteti gasi pe Wikipedia o groaza de informatii utile despre Iasi.

Revin si eu cu informatii. O seara linistita!

Si a venit si pentru mine weekend-ul :) Daca eu nu sunt sfidator, atunci cine e? Un prieten imi plangea de mila ca merg la munca sambata si duminica, in timp ce altii stau acasa, vai saracul de mine... dar hai sa fim seriosi, luni si marti in timp ce restu sunt la munca, cine e acasa si se relaxeaza? hahaahhaha!

O zi de luni obisnuita, trezit de dimineata, stat la cozi, liniste in casa, vremea de afara ajuta foarte mult la somn... totul ar trebui sa fie perfect pentru o zi de leneaveala, singura problema e ca nu pot sta locului. A fost frumos, dar ce e frumos nu dureaza prea mult atunci cand nu o faci cu cap. E bine acasa, mai bine ca nicaieri, dar trebuie sa deschid din nou aripile si sa o iau din loc, poate ma voi intoarce. Cu siguranta ma voi intoarce!

Las inca o data in urma mea pe Mitici si Gigici si merg sa fac ceva, orice, am nevoie de miscare. Sportul revine in cateva zile.

PS: de Ionut Badea nu mai intreaba nimeni, de ce ?

O saptamana linistita!

Exercitiu de imaginatie... pe unde m-am plimbat in aceasta seara ?

A mai ramas o zi si ma intorc la munca. Buzau... Urziceni... miercuri si joi... eu zic ca e bine, incep in forta, imi reintru in mana, totul se va aseza usor !

O seara memorabila !

E luni ...

Saptamana incepe intotdeauna cu ziua de luni, pentru mine saptamana de munca va incepe miercuri, momentan e luni si minivacanta continua. Sunt deja 3 zile fara sport, fara Jiji, Coposi, Mitici si Mititei, trebuie sa recunosc ca imi este putin dor si imi va fi greu sa reintru in ritmul unul final de campionat tot mai imprevizibil. Ma ridic cu greu din pat, sala nici ea nu ma mai ajuta, cumparaturi pentru casa, astazi intr-un final m-am apucat sa imi cumpar cele necesare pentru renovare, un prim mic pas, pe care l-am facut si de care sunt foarte mandru.

O viata obisnuita intr-o lume mereu plina de neprevazut, "jurnalul" unui om ce in ultimii 5 ani a trait mereu pe fuga, in care nicio zi nu a semanat cu precedenta si urmatoarea nu stia niciodata ce ii va aduce, un om ce a revenit la lumea obisnuita, reala, frumoasa. Dar cu totii stim ca e trecator, viata e atunci cand o simti, nu doar cand o lasi sa treaca pe langa tine.

Cum spune si prietenul Cabral: "Nu drogurilor !" .... si as mai adauga... dar nu uita sa iti traiesti viata ta, asa cum simti, cum iti doresti, sa fii fericit si sa mergi mai departe demn si cu capul sus.

V-am salutat ! O zi frumoasa !

Se pierde Farmecul

Ma uit peste clasamentul Ligii I si nu imi vine sa cred ce schimbari. Provincia la putere, Steaua, Dinamo si Rapid se bat pentru ultimele locuri in Europa League, Unirea Urziceni s-a cocotat pe locul secund, sincer nu mai stiu ce sa mai cred. Daca nu as trai zi de zi in fenomenul asta, inconjurat de oameni de fotbal, de gazon si atmosfere "incendiare" as putea spune ca avem cel mai tare campionat din Europa. Asta privind doar clasamentul.

Recunosc ca am vazut un fotbal frumos la Rapid-Dinamo, mult peste ce a jucat Steaua in Giulesti. Jos palaria in fata suporterilor rapidisti si echipei din Grant, nu isi merita locul din clasament, cel putin dupa fotbalul pe care il presteaza. In rest... ma abtin, vorbim la toamna, cand incep meciurile din Europa, campioana iese doar in Liga I.

O seara buna!

Pentru cei care cred ca vremurile se schimba... noi ne schimbam, totul in jurul nostru ramane la fel. Depinde doar de noi cum privim lucurile :) Pentru anul acesta mi-am propus sa zambesc mai mult si sa vad lucrurile un pic mai in gri, nu doar alb si negru, poate arunc si putina culoare pe ici pe colo. Culoarea vine de la sine, deschid doar ochii si blocurile gri au inceput sa capete contur.

O seara buna !

1 Mai... de 2 Mai... din Bucuresti

1 mai altfel ca pana acum. Satul de nebunie si agitatie am decis ca anul acesta sa schimb putin repertoriul si sa nu fac parte din grupul de excursionisti de ocazie care a migrat spre mare. Dincolo de nebunia si filmele din Vama, 2 Mai, Costinesti si Mamaia, am ales canapeaua din sufragerie, prietena mea de nadejde. Asta doar in prima parte a minivacantei mele de 1 Mai, restul ramane in spatele usilor inchise. O tigara ( special pt Ardeal ), o bere rece si un somn bun... 1 Mai ca niciun altul.
E bine sa privesti din exterior agitatia si nebunia, orasul e aproape gol, ca in verile toride in care mai mare dragul sa iesi sa te plimbi, in ciuda celor 485 de grade. Acum e bine, mi-am tras bermudele, un tricoul si slapi si am iesit la o scurta plimbare. E tot ce aveam nevoie pentru a-mi limpezi mintile si aseza gandurile. Sa fim seriosi, CFR-ul a pierdut la Ploiesti, golul doi al Unirii Alba Iulia l-am pierdut, am adormit inainte de termen de prea mult fotbal, Steaua a pierdut in Spania calificarea in finala si in rest nu prea ai ce vedea la tv. Sa fim seriosi, un weekend in casa inseamna foarte mult timp pierdut. Chiar daca imi va fi dor in perioada verii de sportul intern, parca astept mai mult ca niciodata sa se termine toate competitiile, stiti cum e "poate la anu va fi mai bine". Sper asta mai ales pt ca nu ai ce vedea, unde e competitia de alta data, spiritul acela de razboinici, daruirea si determinarea, tribunele pline care iti produceau fiori si cand ascultai la televizor. S-au dus toate si din pacate o data cu ele ne ducem si noi. Nu vreau asta. In mine a ramas vie amintirea primului meci la care am fost.
Era toamna, unde pe la inceputurile anilor '90, paseam pe defunctul de acum Stadion National. Steaua-FC National, s-a terminat 3-0 pentru ros-albastrii. Nu mai imi amintesc marcatorii, jocul, dar nu o sa uit niciodata emotia primului meci la care am fost cu tatal meu. Nu am petrecut foarte mult timp impreuna, nu am avut foarte multe activitati, dar nu o sa uit tribunele pline, inima care batea nebuna la fiecare scandare, emotia fiecarei pasa si freamatul tribunei. S-au dus vremurile bune, dar multe raman in noi, ar fi frumos ca cei de vin dupa noi sa retraiasca aceste momente, sa se bucure cu adevarat de frumusetile vietii. In noi traieste amintirea, prin noi se poate reinvia viitorul.
Ma intorc la minivacanta mea de 1 Mai. Sunt bucuros, fericit, cum nu am mai fost de mult timp...

Presa de carton

Am fost martor la "razboiul" din Ghencea, mai mult decat cei care au stat in redactie si au relatat faptele pe baza a ceea ce se vedea la televizor. Tin la le multumesc celor care au spus in gura mare ca ordinea s-a restabilit in Ghencea cu focuri de arma si ii indemna sa mai citeasca putin legile in vigoare si unde se face interventia cu focuri de arma, pentru ei o petarda a insemnat un foc de arma. Nu tin partea nimanui, nici firmei de paza care a actionat total stupid si fara sa respecte masurile prevazute de lege in astfel de situatii, nici Jandarmeriei care a actionat tarziu si in niciun caz suporterilor, al caror comportament a fost departe de o tara civilizata si care, prin actiunile lor, au pus in pericol viata multor oameni nevinovati care se aflau in acel loc in tranzit sau au venit pentru a vedea un simplu meci de fotbal. S-a terminat 3-3 si istoria s-a repetat. Inante de meci am avut un sentiment de deja vu, chiar il aveam la cadru pe Marius Militaru, purtator de cuvant al Jandarmeriei Romanie si vorbeam de incidentele de la meciul din sezonul trecut Steaua-Timisoara 2-2.

Dar nu ii pot uita pe cei care au aparut pe sticla si au darul de a deforma in toate felurile adevarul. Pentru cei care stau in redactii si se dau jurnalisti... informati-va inainte! E cazul sa incepem cu totii sa ne facem meseria asa cum trebuie. Avem atatea exemple, ati fost pe afara, ati vazut ce inseamna a fi jurnalist in Spania, Anglia, Italia, Germania si nu s-a lipit nimic de voi. Cu durere in sufet o spun, dar s-a dus pe apa sambetei ceea ce multi cronicari inaintea voastra/noastra au construit. Ioan Chirila se rasuceste in mormant oameni buni, treziti-va!

Sunt acasa !

Astazi este o zi mare, in cateva minute Oltchim joaca returul cu Gyor, de pe la 20:30 Steaua da asaltul in Giulesti si la 5 dimineata Bute ne-a facut, inca o data, sa fim mandri ca suntem romani. Bucurii putine ne-au ramas, dar zambim si mergem mai departe, speranta ramane in fiecare dintre noi, chiar daca avem curajul sa o spunem sau nu.

Pentru mine este o zi cu atat mai speciala, sunt liber, departe de nebunie, de forfota, de alergatura, de Gigi si Copos. Astazi m-am intors acasa! M-am intors e un fel de a spune, nu am plecat nicaieri, tot aici unde locuiesc de aproape 20 ani. M-am intors pe batatorul de covoare pe care l-am abandonat pe la 17 ani, cand am zis ca vreau sa fac ceva in viata si sa fiu un pic mai mult decat unu din multime. Nu s-a schimbat nimic… Pantelimon, intersectia bulevardului Chisinau cu Socului… totu e la fel. Aceleasi blocuri gri, aceleasi magazinase obosite pe care le stiu inca din copilarie, poate doar lumea un pic mai abatuta, in rest ma simt ca acasa. In momentul in care scriu acest post sunt in spatele blocului, in parculetul unde bateam mingea cand eram mititel si visam sa devin fotbalist sau politist. Am lasat in urma cu aproape 8 ani de zile tot ceea ce eram si tot ce m-a format pentru o viata noua, vroiam sa fiu cineva si sa fac ceva notabil cu viata mea. Dupa 8 ani m-am intors acasa, ma asez pe o bancuta si nu stiu ce sa scriu. S-au intamplat multe, poate am realizat cate ceva pana acum, am avut curajul sa o iau de la inceput si asta fac in fiecare zi, dar oare ce este cel mai important, o viata in care simti ca faci compromisuri sau linistea si stabilitatea de acasa ? Trag din tigare si vine si raspunsul… la doi metrii de locul unde scriu acum stateam cu prietenii mei din copilarie si faceam echipele pentru fotbal. Terenul era mitititel, jucam 6 la 6, de cand dadea soarele si pana cand nu ne mai vedeam la fata. Las pagina in jos, ma uit la poza de pe desktop, fiecare avem aproape ceva sau pe cineva special…. Poate ca si asta e motivul pentru care sunt din nou acasa.

Au trecut anii, prietenii sunt tot aici, unde au fost mereu, cartierul e la fel, eu sunt cel care s-a schimbat. Deschid ochii si privesc in jur, e bine sa te intorci acasa, asa iti amintesti cine esti, de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi ! Voi de cand nu ati mai fost pe acasa ?

Indrazneste, fa un pas, iesi intre betoanele pe care nimeni nu le suporta, dar de care cu greu ne desprindem si ai sa iti aduci aminte cine esti !

Mai avem nevoie şi de Idoli

Mai avem nevoie şi de Idoli ! Din nefericire acesta este tristul adevăr! Am fost acum câteva zile la Cupa Liceelor şi ce am văzut m-a îngrozit. Oare mai vreau să am copii?... asta e întrebarea care mă tot macină (bine într-o zi când se va găsi)... Nu a trecut chiar aşa mult timp de când şi eu îmi făceam veacul pe la Sala Polivalentă, atât pe parchet, cât şi în tribunuă, dar acum m-am simţit atât de bătrân. A trecut oare chiar atât timpul pe lângă mine, oare unde ne îndreptăm? Nu mai zic de "spectacolul fotbalistic", care până acum sincer să fiu a lipsit cu desăvârşire, dar şi de "spectacolul" din tribună. Chiar aşa a ajuns Guţă un "feaşăn aicon"... mie unu nu imi vine a crede, dar adevărul e dincolo de noi şi mult prea departe de mine se pare. Eu unul refuz să cred acest lucru şi prefer să trăiesc în lumea mea perfectă. Cu capul sus şi gândul la tribunele manelistice, micii fotbalişti au arătat cum se joacă un fotbal pentru public, adică individualist, plin de greşeli, egoist şi lipsit de spectaculozitate. De pe parchetul Sălii Polivalente a pornit şi un alt fotbalist, care a ştiut care îi e interesrul, Radu Ştefan, "Fane" pentru prieteni. Măi copii trebuie să înţelegeţi că fiecare lucru are un rost şi mai ales o ordine în viaţă, dacă sar etapele e posibil ca deznodământul să fie unul departe de visele din copilărie. Aşadar întrebarea e simplă... Ca cine ai vrea să fii peste 10 ani... Radu Ştefan, Lazio Roma, Italia.... sau Claudiu Răducanu, Poble Sec, caută pe hartă, e în Spania, Liga III.... Adevărul doare frate!

"Himeric" ... sună cunoscut

Pentru că tot este pauză competiţională şi subiectele sunt tot mai rare, nu mă refer la cele inventate, care apar ca ... după topirea zăpezii, să ne mai delectăm şi cu altceva! Vizionare plăcută!

Ad Litteram feat. K-Gula "HIMERIC"