Ganduri sunt multe, dar cand vine vorba sa pui pe hartie simti ca se ascund, nu mai iese nimic. Ma trec atatea ganduri idei, balarii, insa tot ce imi vine sa fac e sa ies, sa ma plimb, sa le pun in ordine. Cel putin asta tind sa cred. Dar de fapt cred ca e doar un mod de a fugi si a ignora ceea ce vine peste noi in momentul in care ne gasim singuri intre patru pereti.

Nu o sa mint, nu vreau sa ma mint. Vreau sa dau timpul inapoi, sa fiu iar unde am fost si sa opresc timpul in loc. De ce sa fie greu, cand poate fi usor? De ce tocmai asta ne place, de ce e cerul albastru si nu verde... cam aceasi idee. Intrebari fara raspuns, care nu tin de noi. Intrebari care ne macina, dar nu au niciun temei.

Ce sa faci, cum sa faci sa fie bine... o sa fie vreodata bine? Cred ca asta e intrebarea de baza. Nu o sa poti sa multumesti niciodata pe toata lumea. Dar nici nu vrem sa incercam sa fi fericit noi pt noi!

Bat campii deja prea mult si am luat-o maxim pe aratura! Seara buna va doresc!
NU mai puteti intrebari, vorbele se duc, faptele raman!!!