Presa de carton

Am fost martor la "razboiul" din Ghencea, mai mult decat cei care au stat in redactie si au relatat faptele pe baza a ceea ce se vedea la televizor. Tin la le multumesc celor care au spus in gura mare ca ordinea s-a restabilit in Ghencea cu focuri de arma si ii indemna sa mai citeasca putin legile in vigoare si unde se face interventia cu focuri de arma, pentru ei o petarda a insemnat un foc de arma. Nu tin partea nimanui, nici firmei de paza care a actionat total stupid si fara sa respecte masurile prevazute de lege in astfel de situatii, nici Jandarmeriei care a actionat tarziu si in niciun caz suporterilor, al caror comportament a fost departe de o tara civilizata si care, prin actiunile lor, au pus in pericol viata multor oameni nevinovati care se aflau in acel loc in tranzit sau au venit pentru a vedea un simplu meci de fotbal. S-a terminat 3-3 si istoria s-a repetat. Inante de meci am avut un sentiment de deja vu, chiar il aveam la cadru pe Marius Militaru, purtator de cuvant al Jandarmeriei Romanie si vorbeam de incidentele de la meciul din sezonul trecut Steaua-Timisoara 2-2.

Dar nu ii pot uita pe cei care au aparut pe sticla si au darul de a deforma in toate felurile adevarul. Pentru cei care stau in redactii si se dau jurnalisti... informati-va inainte! E cazul sa incepem cu totii sa ne facem meseria asa cum trebuie. Avem atatea exemple, ati fost pe afara, ati vazut ce inseamna a fi jurnalist in Spania, Anglia, Italia, Germania si nu s-a lipit nimic de voi. Cu durere in sufet o spun, dar s-a dus pe apa sambetei ceea ce multi cronicari inaintea voastra/noastra au construit. Ioan Chirila se rasuceste in mormant oameni buni, treziti-va!

Sunt acasa !

Astazi este o zi mare, in cateva minute Oltchim joaca returul cu Gyor, de pe la 20:30 Steaua da asaltul in Giulesti si la 5 dimineata Bute ne-a facut, inca o data, sa fim mandri ca suntem romani. Bucurii putine ne-au ramas, dar zambim si mergem mai departe, speranta ramane in fiecare dintre noi, chiar daca avem curajul sa o spunem sau nu.

Pentru mine este o zi cu atat mai speciala, sunt liber, departe de nebunie, de forfota, de alergatura, de Gigi si Copos. Astazi m-am intors acasa! M-am intors e un fel de a spune, nu am plecat nicaieri, tot aici unde locuiesc de aproape 20 ani. M-am intors pe batatorul de covoare pe care l-am abandonat pe la 17 ani, cand am zis ca vreau sa fac ceva in viata si sa fiu un pic mai mult decat unu din multime. Nu s-a schimbat nimic… Pantelimon, intersectia bulevardului Chisinau cu Socului… totu e la fel. Aceleasi blocuri gri, aceleasi magazinase obosite pe care le stiu inca din copilarie, poate doar lumea un pic mai abatuta, in rest ma simt ca acasa. In momentul in care scriu acest post sunt in spatele blocului, in parculetul unde bateam mingea cand eram mititel si visam sa devin fotbalist sau politist. Am lasat in urma cu aproape 8 ani de zile tot ceea ce eram si tot ce m-a format pentru o viata noua, vroiam sa fiu cineva si sa fac ceva notabil cu viata mea. Dupa 8 ani m-am intors acasa, ma asez pe o bancuta si nu stiu ce sa scriu. S-au intamplat multe, poate am realizat cate ceva pana acum, am avut curajul sa o iau de la inceput si asta fac in fiecare zi, dar oare ce este cel mai important, o viata in care simti ca faci compromisuri sau linistea si stabilitatea de acasa ? Trag din tigare si vine si raspunsul… la doi metrii de locul unde scriu acum stateam cu prietenii mei din copilarie si faceam echipele pentru fotbal. Terenul era mitititel, jucam 6 la 6, de cand dadea soarele si pana cand nu ne mai vedeam la fata. Las pagina in jos, ma uit la poza de pe desktop, fiecare avem aproape ceva sau pe cineva special…. Poate ca si asta e motivul pentru care sunt din nou acasa.

Au trecut anii, prietenii sunt tot aici, unde au fost mereu, cartierul e la fel, eu sunt cel care s-a schimbat. Deschid ochii si privesc in jur, e bine sa te intorci acasa, asa iti amintesti cine esti, de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi ! Voi de cand nu ati mai fost pe acasa ?

Indrazneste, fa un pas, iesi intre betoanele pe care nimeni nu le suporta, dar de care cu greu ne desprindem si ai sa iti aduci aminte cine esti !