Dacă am învăţat ceva din anii de presă, e că atunci când vine vorba de "Împăratul Luminii", nimic nu e întâmplător. Mai ales atunci când acţiunile sale se întind pe mai multe zile. Întâmplător e atunci când scpă porumbelul seara, iar până dimineaţa schimbă total reperatoriul, pentru ca spre amiază să se mai sucească de 5-6 ori. Lucru care se întâmplă şi acum, dar doar la suprafaţă, sămânţa de scandal încă există.
Lăcătuş nu a fost dat niciodată afară de la Steaua, a plecat singur, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte nume care au mai trecut prin Ghencea. Au plecat după ce nu au mai rezistat presiunii, acuzelor şi săgeţilor din lojă. Războiul e abia la început. Pentru că va fi un război, dacă se va consuma până la sfârşit. Nu mai există loc de mici bătălii, atunci când treaba merge şi presiunea începe să apară, fără a călca mereu pe bec. Un umil subordonat, ceea ce a fost întotdeauna. Un umil care şi-a vărsat toată pasiunea, sudoarea şi onoarea în curtea unui club, intră din nou în vizorul ţintei din lojă. Nu sunt fanul niciunuia dintre cei doi, Becali/MM, dar e de admirat felul în care cei doi lucrează.
Unul e pasional, spune direct ce are de zis, dar mereu mai păstrează acel 5% avantaj pentru gazde. A făcut-o şi de curând, înaintea derby-ului cu Rapid, nu s-a putut abţine să nu se dea în spectacol, a făcut-o şi mai recent, i-a înţepat pe cei de la Dinamo. Şi o va mai face şi pe viitor, cu siguranţă, dar stabilitatea scaunului îi va mai permite.
De partea cealaltă avem un personaj controversat, care ştie ce vrea, pe termen lung, dar nu ştie niciodată cum să obţină. Răbdarea nu e calitatea de bază, nici nu încape vorbă. Lucrează după mintea proprie, dar are şi un mare defect, pleacă urechea foarte mult. Când treaba merge şi simte că nu e şi implicarea lui, trece la fapte. Şi a plecat urechea şi a trecut la fapte. Nu s-a lăsat şi l-a adus pe Daniel Stanciu, cu 7 etape înainte de final, într-un post inutil în acest moment. Influenţe existe - verii, care vor şi ei o bucată din tortul comisioanelor, Teia, prietenul de nădejde care a fost mereu de-a dreapta Împăratului şi un inamic comun al celor trei - soţia antrenorului, cea care are semnături multe, de la jucători de milioane.
Nu sunt de partea nimănui, dar dacă apele nu se vor linişti, vom avea parte de o vară nucleară. Aroganţa se plăteşte, uneorie prea scump, uneori eşti bătut cu propriile arme. După un an, a venit şi prima replică cu adevărat puternică, pe facebook ce-i drept, a managerului. Patronul s-a mai temperat în declaraţii, a simţit că există potenţial. Luciditatea nu există în nicio parte, asta e clar, e un război al orbilor, dar un lucru este cert, doar unul singur îşi permite să piardă totul şi să pice direct în picioare. Celălalt, doar pierde şi atât. De câştigat, poate doar un nou trofeu în CV şi o funcţie de fost.
