Realitatea e ca nimeni nu vrea realitate

Cu parere de rau constat ca am ajuns sa ne dezumanizam cu totul. Pentru unii o poarte proasta, pentru altii, un lucru pozitiv, sau cel putin asa cred ei. Cum sa te complaci si sa te simti bine in mizerie? Niciodata nu am putut sa inteleg asta. Adevarat ca suntem o tara de doi bani, asa cum spun multi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne comportam ca niste tribali din lumea a treia. Peste tot pe unde te uiti numai fete amare, se uita urat pe tine la fiecare colt, rar mai gasesti pe cineva care sa spuna "pardon", "imi cer scuze", "va rog"!

Sunt lucruri elementare oamenii mei, cei 7 ani de acasa se mai numesc. Nu trebuie sa fim niste oprimisti incurabili si sa assteptam sa ne pice minunea din cer, dar nici in halul asta. Am ajuns sa nu mai speram la nimic, sa nu ne dorim nimic, si partea cea mai grava, sa ne complacem in nimic. Altii sunt in stare sa faca revolutii, sa o ia de la inceput, sa spuna "GATA! PANA AICI!" si sa faca ceva pentru a schimba lumea in care traiesc. Noi nu suntem in stare sa facem nici macar un amarat de protest. Ne aducam la un strigat al unui partid sau altuia, in functie de interesul fiecaruia, facem o micuta hora sau un dans pinguinesc in fata Guvernului, aratam tuturor ca suntem cu zambetul pe buze si ne distram, cand de fapt suntem acolo sa ne plangem amarul. Cum ne vede lumea in afara: "o mana de oameni s-au strans in fata Guvernului sa isi ceara drepturile si au inceput sa cante si sa danseze"... hai sa mai deschidem putin televizorul, sa dam si pe un canal de stiri sau orice altceva in afara de OTV si sa ne uitam prin Franta, Grecia si mai nou Egipt... daca vreti o schimbare cu adevarat, daca nu va convine ce se intampla in tara asta, putem face ceva. Nu neaparat prin revolutie si forta bruta, nu e o instigare, dar este o relatare despre bun simt, despre amintirea celor care au stat pe baricade in decembrie '89, cei care au crezut ca lupta pentru ceva mai bun, care au sperat in asta si pana in momentul in care nu a mai ramas din ei decat un nume pe o cruce...

Salvatorul din Est ...

Tot respectul pentru Mircea Lucescu si tot ce reprezinta el pentru fotbalul romanesc! Dar iesirile din ultima vreme, ma fac sa cred ca nea Mirci a luat-o putin pe aratura. Arbitrii fac greseli, mai mult sau mai putin fortate, mai mult sau mai putin dovedite, dar trebuie sa fii mult mai atent pe ce face echipa ta in teren. O mostra din conferinta lui Mircea Lucescu inaintea meciului cu Arsenal:

"Nu vreau sa uit cel mai important lucru. Arbitrajul trebuie sa fie corect, sa nu existe diferente intre Vestul si Estul Europei. Busacca locuieste in inima Europei, in Elvetia, astfel ca trebuie sa fie corect. M-am saturat sa fiu furat! Am patit-o si cand lucram la Besiktas sau Galatasaray! Echipele din Estul Europei sunt tratate diferit, am simit-o si anul trecut cu Barcelona si Fulham...

... Este usor de inteles de ce Wenger spune ca vrea sa castige toate cele sase meciuri, cand arbitrii ii fac atatea cadouri. Dupa trei meciuri, Arsenal a incasat decat un singur cartonas galben, in timp ce celalte echipe cate 7 sau 8...

... Nu doar ca vorbesc despre arbitraj, ci il analizez! Sunt in fotbalul european de mai bine de 25 de ani, timp in care am fost foarte atent la ce s-a intamplat. In ultimii ani s-au intamplat anumite lucruri, trebuie sa le scot in evidenta... Arbitrii scandinavi nu trebuie lasati la meciurile echipelor din Anglia, am simtit asta in intreaga cariera."

Ok... eu nu prea stiu ce sa mai zic. Vreau sa vad si eu declaratia in care isi faca praf portarul pt plasamentul prost, fundasii mult prea lenti, mijlocasii lipsiti de imaginatie si atacantii mult prea indolenti...

Sau sa fii un Guru al fotbalului mondial e mult mai usor decat sa iti recunosti propriile greseli?

Eu.Recomand

Din ciclul "Eu.Recomand" ... pentru cine vrea sa scape de nebunia si agitatia din Bucuresti, iei usor drumul spre munte, Bran, te lasi in jos spre Moeciu de Jos... 1 km din soseaua principala pe stanga ... Pensiunea Brancoveanu. La prima vedere nimic neobisnuit, intri, incepi sa iti dai seama ca ceva nu este in regula... conditii execelente, peisaj senzational, liniste deplina, preturi foarte bune... ce poti sa iti doresti mai mult!

http://www.turistinfo.ro/moeciu/cazare-moeciu/pensiunea_brancoveanu/poze-pensiunea_brancoveanu-c38731.html

Incearca si nu ai sa regreti! Abia astept sa ma intorc!!!

Pentru ca traim in Romania ...

O noua zi, totul a devenit deja rutina. Ma trezesc dimineata, cu greu, recunosc, deschid televizorul, alte proteste, alte mitinguri, magarii nu renunta. Deja ne-am saturat cu totii de aceasta placa, oare cat vor sa mai stea sa mai "suga" din toate partile, sincer acum? Chiar si pentru un parlamentar cu obrazul gros, cand mai pot fi indiferenti?

Bun venit in Romania!

Traiesc in aceste momente ceea ce doar am auzit prin povestile parintilor mei...adica: stau la cozi, completez fise peste fise, mare parte dintre ele doar asa sa fie, ma minunez de senzationalul sistem birocratic de pe taramurile mioritice si incerc sa imi pastrez calmul... vorba doamnei de la ghiseu imi rasuna in cap, in timp ce ma duc spasit spre coltisorul meu pt a completa alte hartoage: "De ce sa fie usor, cand poate fi complicat..." Recunosc ca nu am un raspuns...

Inca doua clipuri marca "Ad Litteram"

O noua zi

Viata e frumoasa dincolo de gazon. Am avut o revelatia acum cateva zile: eram in redactie, eu, Costin Stucan, Viorel Moldovan si Basarab Panduru ... nu stiu cat inseamna acest lucru pentru altii, dar pentru mine a insemnat un moment in care neuronul s-a pus in miscare. De unde am plecat si unde am ajuns ... Iti mai aduci aminte cand erai mic si te uitai la TV, in perioada in care nationala mai ajungea pe la un European sau Mondial, cand echipele de club aveau un nume greu prin lume, cand jucatorii romani erau la mare cautare ... eram mic pe atunci, ieseam cu prietenii in spatele blocului, la fotbal, si fiecare era cate un jucator ... acum ma invart printre ei. Scriam cu carioca pe spatele tricourilor numa ca "Lacatus", "Panduru", "Adi Ilie", "Moldovan" si acum stau atat de aproape de ei. Nu este o aroganta, ci o constientizare, de unde am plecat si unde am ajuns. E totodata o presiune, dar una constructiva, pentru ca drumul nu trebuie sa se opreasca aici. Viata e frumoasa dincolo de gazon, imi traiesc visul si imi implinesc viata ... si nu doar profesional, pentru ca nimic nu e mai frumos decat sa imparti!

http://www.youtube.com/watch?v=w5srnNrICJo&feature=channel