1 mai altfel ca pana acum. Satul de nebunie si agitatie am decis ca anul acesta sa schimb putin repertoriul si sa nu fac parte din grupul de excursionisti de ocazie care a migrat spre mare. Dincolo de nebunia si filmele din Vama, 2 Mai, Costinesti si Mamaia, am ales canapeaua din sufragerie, prietena mea de nadejde. Asta doar in prima parte a minivacantei mele de 1 Mai, restul ramane in spatele usilor inchise. O tigara ( special pt Ardeal ), o bere rece si un somn bun... 1 Mai ca niciun altul.
E bine sa privesti din exterior agitatia si nebunia, orasul e aproape gol, ca in verile toride in care mai mare dragul sa iesi sa te plimbi, in ciuda celor 485 de grade. Acum e bine, mi-am tras bermudele, un tricoul si slapi si am iesit la o scurta plimbare. E tot ce aveam nevoie pentru a-mi limpezi mintile si aseza gandurile. Sa fim seriosi, CFR-ul a pierdut la Ploiesti, golul doi al Unirii Alba Iulia l-am pierdut, am adormit inainte de termen de prea mult fotbal, Steaua a pierdut in Spania calificarea in finala si in rest nu prea ai ce vedea la tv. Sa fim seriosi, un weekend in casa inseamna foarte mult timp pierdut. Chiar daca imi va fi dor in perioada verii de sportul intern, parca astept mai mult ca niciodata sa se termine toate competitiile, stiti cum e "poate la anu va fi mai bine". Sper asta mai ales pt ca nu ai ce vedea, unde e competitia de alta data, spiritul acela de razboinici, daruirea si determinarea, tribunele pline care iti produceau fiori si cand ascultai la televizor. S-au dus toate si din pacate o data cu ele ne ducem si noi. Nu vreau asta. In mine a ramas vie amintirea primului meci la care am fost.
Era toamna, unde pe la inceputurile anilor '90, paseam pe defunctul de acum Stadion National. Steaua-FC National, s-a terminat 3-0 pentru ros-albastrii. Nu mai imi amintesc marcatorii, jocul, dar nu o sa uit niciodata emotia primului meci la care am fost cu tatal meu. Nu am petrecut foarte mult timp impreuna, nu am avut foarte multe activitati, dar nu o sa uit tribunele pline, inima care batea nebuna la fiecare scandare, emotia fiecarei pasa si freamatul tribunei. S-au dus vremurile bune, dar multe raman in noi, ar fi frumos ca cei de vin dupa noi sa retraiasca aceste momente, sa se bucure cu adevarat de frumusetile vietii. In noi traieste amintirea, prin noi se poate reinvia viitorul.
Ma intorc la minivacanta mea de 1 Mai. Sunt bucuros, fericit, cum nu am mai fost de mult timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de zis?...