Din ce in ce mai greu reusesc sa ma ridic dimineata din pat. Stiti cum e acel sentiment ca nu vrei sa vina dimineata, somnul e mai dulce si visele mai frumoase, cum exact cand razele soarelui incep sa patrunda in camera, atunci ma intorc pe partea cealalta si tot ce imi doresc e ca acel moment sa dureze cat mai mult, sa nu aud telefonul cum suna, sa nu inceapa alarmele, dar dimineata vine, o noua dimineata, aceeasi poveste.
Cel putin asa am crezut si eu, o noua zi, aceeasi poveste... nimic mai gresit! De fapt am uitat cum e sa traiesti si sa te bucuri de ceea ce ai, am uitat ce inseamna sa fiu eu si lucrurile simple care pana nu demult ma faceau fericit. Am regasit totul, privind in ochii tai...
Inca o data spun... simt ca m-am intors acasa si nu mai vreau sa plec! Imi place sa visez, imi place sa sper si astept cu nerabdare ziua in care voi putea sa transform visul in realitate. Uneori simt ca mai e doar un singur pas, alte ori ma simt atat de departe, dar totusi reusesti sa imi intinzi o mana de fiecare data. Atingerea fina si calda, imi aduce liniste, sarutarile imi aduc certitudini si privirea blanda imi aduce confirmarea ca visul se poate transpune in realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de zis?...