O noua zi, inca un pas, spun eu. Chiar pasul cel mare, daca ar fi sa ma gandesc mai bine. Stiu ca nu sunt multe zile, abia vreo 4-5, dar mi-am dovedit ca se poate. Am trecut si de pasul psihologic, am fost in oras, am stat linistit la o cafeluta, o vorba, dar fara tigara. E un inceput promitator, chiar imi era frica de asa ceva. Cati dintre noi nu fac pacatul ca atunci cand ies sa nu isi aprinda si o tigara, sa traga macar asa un fum, ca nu se pune. Poate nu pare o mare realizare, dar pentru mine este un pas mare, care imi da sperante. Cu pasi mici se cladesc imperii mari. Pentru mine e doar o noua piesa in marele puzzle pe care incerc sa il deslusesc acum si anume viata mea.

De la o vreme ma trec tot felul de ganduri si nici nu sunt cele ale vartei de dincolo, mai am pana acolo. E un moment care m-a mai bantuit in urma cu ceva vreme, e momentul acela in care incerc sa imi gasesc locul in viata mea si sa vad incotro o apuc mai departe. Pentru moment incerc si altceva sau poate incerc sa redevin ce eram candva, nu stiu exact cum sa formulez sau cum sa cataloghez, dar ideea e ca schimb mai multe lucruri. Incet, putin cate putin, sa vedem unde ajungem. Poate voi toti, cei care aveti interdictia de a comenta pe aici, a-ti avea diverse pareri. Unora le-as spune ca inca nu m-au ajuns blestemele, dar multumesc pentreu gandurile frumoase. O seara frumoasa! Numai bine!